Trodos

In weekend-ul trecut am fost in Trodos (poze aici)- muntele de pe insula.
Desi organizarea si plecarea au fost in pripa, ziua a fost excelenta. Am "atacat" masivul dinspre nord oprindu-ne mai intii la o cafeluta intr-un satuc. Peisaj schimbat, copaci, verdeata, (vremea e ca un august tirziu - septembrie la noi), aer mai tare. Apoi am mers pina sus aproape de virf (el are vreo 1950 de metri). Soseaua urca pina acolo si e buna. Deja frig - 5 grade - dar la fel de frumos. Clasic, pe portiunea cea mai inalta a traseului gasim o parcare mare, circiumi, restaurante, tarabe cu tot felul de suveniruri (plus o multime de fructe uscate!!!). Tot aici am vazut si cel mai mare ciine din Cipru! (cam cit un ciobanesc de pe la noi) (am uitat sa va spun ca daca pisici gasesti pe toate drumurile, ciini am vazut foarte rar si pe cei pe care i-am vazut sunt rase din astea mici, de apartament).
Din cite am inteles de la ghidul nostru (colegul lul Lili) versantul de nord e vizitat de cei din capitala (in weekend vin special sa manince prin satele de pe acolo .. e un fel de Valea Prahovei), iar versantul sudic e populat de cei din Limassol si Larnaca. Pe partea asta sudica se vede mai mult influenta britanica - am vazut niste case foarte frumoase (perioada coloniala - mi s-a explicat de catre gasca de arhitecti cu care eram) si nu numai. De altfel pe partea asta ne-am si oprit mai mult. Am mai fost apoi si la un hotel ascuns in padure (normal ... sa bem o cafea!) pentru ca apoi sa coborim repede pina la malul marii, in Limassol, sa ... bem o cafea! (pentru mine inlocuiti cu bere... sunt cardiac - nu imi permit prea multe cafele pe zi).
Verde, rece, liniste, padure. Un altfel de Cipru :)

roua si parcari

Azi dimineata era cit p-aci sa imi dau de baut. Am crezut ca in sfirsit a plouat in Cipru. De cind sunt aici nu a picat un strop. Si azi dimineata cind am vazut ca era ud pe jos (parcare, strada) am zis ca "in sfirsit!". Doar ca m-a linistit Petra. Fusese ceata puternica in cursul diminetii si era doar o bucatica de roua. Asa, ca sa stiti ca totusi s-a racit si in Cipru.
In alta ordine de idei, am "beneficiat" - tot dimineata asta - de o lectie de "cum sa parchezi pe metru patrat" foarte completa si complexa:).
Aproape in fiecare dimineata ma salut cu un tip ce lucreaza la un magazin de computere de la parterul blocului. Vine, isi parcheaza masina lui frumoasa, isi face treaba in birou (5 minute), se urca in hirbul de la firma si pleaca. Azi in schimb a fost ceva mai delicat. Cind a ajuns nu mai era vreun loc liber. Si pentru a-si face totusi loc pentru preafrumoasa lui masina a permutat nu mai putin de 6(sase) masini. Nu stiu cum a facut rost de chei de la toate (in biroul lui nu sunt mai mult de 2 indivizi) dar a fost ... arta! Cu fata, cu spatele, lateral, nu i-a scapat nici un fel de parcare. A fost delicios! Am sudat 2 tigari ca sa nu pierd ceva din lectie:)

one man // one car // one shoot

Il mai tineti minte pe taximetristul-filosof?
Pe cind intram in Nicosia a facut prezentarile: "Lefkosia! Cyprus! One man, one car!". Foarte nervos pe "pustimea asta care primeste cite o masina cadou de la parinti si toata ziua sunt pe strada!". Am vazut mai tirziu ca nu era numai pustimea. Este intr-adevar: one man - one car. Si nu numai in Nicosia ci in toata insula.
In plus, aici e o adevarata manie sa iti soliciti la maximum caii putere. Scutere, motoare (mai ales!), SUV-uri, jipane - si orice mai vrei - fac un zgomot de te scoate din pepeni. Sa iti turezi motorul la maxim pe cei 100 de metri intre doua semafoare pare a fi chestiunea suprema.
In fine, zilele astea (alaltaieri am impresia) un cipriot s-a enervat putin (nu mult) asa ca scos pusca din dotare si a iesit la strada. Si a inceput sa ii ia la tinta pe motociclisti. 1,2,3,4, ... pina cind au sunat baietii la politie. A iesit cu tambalau, politia pe urmele lui , asta nimic! a tras si in politisti (intr-un final a bagat 2 in spital), urmarire ca in filme. L-au prins. La interogatoriu ce zice omul? "Credeam ca sunt traficanti de cocaina! Tot treceau pe motociclete prin fata mea... am zis ca trebuie opriti cumva!"
I-am pastrat un loc pe balcon. Unghiul de tragere e numai bun!

blogger

Desi nu are legatura cu viata in Cipru - nu pot sa nu salut aparitia unui nou si valoros blog!

in nord

Duminica am fost in nord, in zona ocupata de turci. Din pacate nu am avut nici plastilina, nici rulmenti... dar m-am descurcat :)
Intrarea: sirma ghimpata, armata, tot felul de panouri cu restrictii, etc. Dar apoi cum intri mai spre interior lucrurile revin la normal. E plin de Dacii -adica Renault 12- asa ca intr-un fel mi se parea familiar.
Am mers la un castel foarte interesant, Saint Hilarion. Poze gasiti la locatia obisnuita. Interesant cum e construit (mai exact pe ce pisc de munte) si cu citeva puncte de belvedere de numa-numa.
Am coborit apoi pe malul marii intr-un orasel - Kyrenia. Mic, cochet cu un port la fel si un castel - se putea altfel - care ne-a jecmanit la intrare. Portul e plin de barci si terase asa ca sa tot stai la o berica. (ceea ce cu onor raportez ca am si facut :) ). Atmosfera la fel de relaxata ca si in sud, costuri mai mici, influenta turca absolut peste tot (imi povestea cineva ca dupa ce au ocupat zona turcii au inceput colonizarea cu forta, aducind mii de oameni din partea asiatica a Turciei pentru a se stabili aici). De altfel cind am fost sa mincam la o kebab-arie din asta de a lor a trebuit sa vina patronul sa putem sa ne intelegem. Restul nu vorbeau engleza. Bineinteles, turcul tot turc - bagacios (fara sa fie totusi obositor)- nu ne-a lasat pina nu i-am facut o poza si lui cu kebab-aria lui.
A! fain este ca linga kebab era un magazin de suveniruri. Tot al lui. Si seara cind s-a terminat programul de suveniruri a bagat mese inauntru si dai drumu' la kebab. Asa ca cine ia suvenir de acolo are doi in unu. Un suvenir cu miros de kebab delicios! Iei 2 - ai si salata la pachet!
Frumusel si in nord. Poate o sa repetam plimbarea. Urmatoarea tinta ar fi capatul estic al insulei. Punctul de est maxim!

Perfidul Albion

De dimineata am citit presa si daca saptamina trecuta ma uimise incidenta articolelor anti-britanice astazi m-a distrat pur si simplu. De la ce au pornit.
Acum citeva saptamini Anglia a semnat un pact cu Turcia care se pare ca prevede o recunoastere in trepte a Republicii Nord Cipriote. Pe scurt, de unde pina acum doar Turcia recunoastea zona ocupata ca un stat (normal, doar au 40.000 de soldati masati de partea cealalta a liniei verzi :) ), de zilele trecute a mai aparut si Marea Britanie in ecuatia recunoasterii. Daca mai puneti la socoteala si faptul ca s-a dat drumul la o linie de feribot intre Famagusta si un port din Siria (Famagusta e un "oras inchis" impartit de asemenea in doua, numai ca partea de sud e inchisa, sigilata, in paragina. Partea de nord-turci- e in schimb activa si de acolo a plecat feribotul cu pricina) aveti o imagine cam la ce "fierbinteala" a ajuns viata politica din Cipru.
De abia reusisera cipriotii sa regleze cumva diferendul cu Siria cind hop a aparut pactul Marii Britanii cu Turcia. Ei si sa te tii scandal. "Perfidul Albion", "Tradatorii", "Nazistii Europei" sunt doar o parte dintre etichetele lipite pe fruntea britanicilor.
Saptamina trecuta citisem citeva articole si editoriale in care britanicii erau facuti albie de porci. In plus il chemasera pe reprezentantul Marii Britanii la dat cu subsemnatul. Si a dat si ala prin ziare comunicate ca "nimic nu s-a schimbat in legatura cu politica Regatului Unit vis-a-vis de problema Cipriota".
Saptamina asta au avansat. Presedintele Ciprului a dezvelit un monument dedicat unor martiri cazuti la datorie in lupta impotriva ocupatiei britanice. Plus articole in care se documenteaza (cu cifre si trimiteri la istorie) faptul ca britanicii sunt raul intruchipat. Americanii is mici copii pe linga britanici. Cu lagare de exterminare, cu genociduri, cu tot tacimul. (chiar o sa caut sa citesc sursele alea.. :))
Dupa cum se vede tara mica da' activa :)
De fapt pot spune, citind un bastinas, ca pe insula asta mica sunt trei tari: Ciprul turc, Ciprul, si Marea Britanie (la ce posesiuni si regim are pe aici guvernul britanic, chiar poate fi considerat o tara). Asa ca se pare ca au inceput sa se cam calce pe degete. Nu ii mai incap plajele :))

ieri am auzit

ceva frumos.
Am fost cu colegii lui Lili la masa. Alegerea lor a fost un restaurant - zic ei - cu specific american, TGI Friday. Acum... poate americanii se pricep la multe lucruri .. dar la mincare - cel putin din punctul meu de vedere - e jale.
In fine, cind incercam sa o conving pe Lili sa imi sugereze ce ar trebui sa maninc, chelnerita ce era linga noi preia firul si imi recomanda ceva din meniu. In romana. Oho... abia atunci observ ca o cheama Iuliana, ea spune "mi s-a parut ca vorbiti romaneste .. dar am asteptat sa ma conving" iar dupa citeva schimburi de amabilitati ne spune "ce bine imi pare sa va aud!"

Caderea Constantinopolului

Din una in alta am ajuns sa discut cu un coleg de-al lui Lili despre Caderea Constantinopolului. Si dupa ce ne-am edificat noi de ce martea e considerata o zi plina de ghinion - atit de romani cit si de greci - cum de grecii s-au concentrat in Fanar si Galata (si mai apoi din Fanar in Bucuresti :) ) ii spun ca "uite .. un -crestin- din Transilvania i-a ajutat pe turci sa cucereasca Constantinopolul." El zice - cum adica? Ii explic cu Urban, cu tunul de 8 metri, etc. In fine .. mai trece ceva timp si i-a uitati ce replica imi da omul:
"Mai .. acu sa stii ca nu mai conteaza ce s-a intimplat atunci. Noi am si uitat de chestia asta cu ajutorul crestinului din Transilvania si ca atunci s-a "creat" ziua asta de marti-ghinionista. Noua ne place acum de voi, romanii. Avem multi romani aici si ne place de ei."
Asa sa ne ramina (re)numele!

Cineva? Stii pe cineva?

Pe linga don’t worry / relax mai avem o “zicere” marca Cipru. Si anume:

A fost instalatorul. O noua intilnire cu “Ciprul” profund (desi, sincer, am dubii ca instalatorul era cipriot). Inceputul a fost promitator. El o boaba de engleza - restul greaca. Eu nimic greaca - ceva boabe engleza. Asa ca am luat-o batrineste folosind tot arsenalul. Miini, picioare, cap, mimica, pantomima, etc. Intr-un final ne-am inteles acceptabil (adica el a facut tot ceea ce l-am rugat – eu am inteles partial citeva ponturi oferite cu generozitate de el). Si asa am ajuns la momentul magic:
“- de unde sunteti?
- din Romania!
– aha.... Romania!. Frumoasa tara!
– Ati fost?
– Nu. Am auzit. Dar ia spune.. nu stii pe nimeni in Romania care ar vrea sa munceasca aici ca instalator? Ca noi aici la firma avem nevoie de vreo 2 oameni si nu gasim inca....
– nu stiu pe nimeni... dar ma interesez...
– Va rog. Aveti aici si numarul meu de telefon.. daca e ceva ma sunati si rezolvam imediat”.
Asta ar fi instalatorul.
Ca acum vreo luna si ceva am intrat in magazinul unui arab. Care din una in alta ne-a pus aceeasi intrebare. Numai ca oferta era mult mai larga. Constructori, vinzatori, etc.
Si terminam cu Petra – colega noastra de apartament – careia i-a fost pusa intrebarea: “Dar acolo la dumneavoastra in Slovacia/Slovenia ce o fi... nu stiti o fata asa draguta care ar vrea sa vina aici sa ne cunoasteam? ... Stiti.. eu am divortat de curind (sotia era ahtiata dupa jocuri de noroc) si ma gindeam sa ma recasatoresc.”

Prima lectie

Mi-am adus aminte de prima lectie primit in Cipru. Ea mi-a fost servita de taximetristul care ne-a dus de la aeroport pina in Nicosia. Suna cam asa:

“My friend... If you have money… then Cyprus is a beautiful country. Very beautiful!
But if you don’t have money … well Cyprus is a dusty and very hot country."

Asa sa fie!

fragmente

Aseara am fost sa iau o sticla de bautura.
Clasic – cum inca nu m-am dezobisnuit de chioscurile/magazinutele_deschise_pina_tirziu din Romania a trebuit sa fac ceva ture pe strazile din jur pina sa gasesc o dugheana deschisa si care culmea! sa mai aiba si alcool de vinzare. Ei .. am intrat furtunos inauntru si dialogul cu baiatul de acolo a fost scurt si edificator. Fara "aaaa", fara "mmmm", fara priviri aiurea prin rafturi.

La obiect: "- ai zivania? – da! – da o sticla! – am numai mari! – e ok. Cit face? – 5.40! daca imi dai 5 e ok!".
I-am dat 6. Mi-a dat o sticla si o lira inapoi.

Si asta mi-a adus aminte de o alta intimplare de pe la inceputurile 'excursiei" in Cipru, cind am fost cu Lili sa luam ceva dulciuri. Si dupa indelungi parlamentari in fata unei vitrine am hotarit sa luam - printre altele - 10 gogosi ce pareau a fi foarte delicioase. Si fata se apuca si pune gogoasa peste gogoasa de ziceam ca totusi engleza mea nu e chiar ceea ce credeam. La sfirsit, cu un zimbet candid, imi explica: "10 ati comandat. Celelalte 10 sunt de la mine."

Merci Ciprule! Uneori esti chiar simpatic!